Cu paharul fumegand

Da oare a trecut aproape un an de cand nu am mai scris. A fost ieri iar acum cateva ore mi-am adus aminte ca traiesc si pentru ce… pentru nimic concret dar daca totul ar fi concret si totul s-ar putea calcula cu formule matematice atunci ce rost ar mai avea visele si idealurile, ce rost ar mai avea ceasul sau ce rost ar mai avea pierderea de timp.

Ar avea pentru ca timpul este dusmanul si prietenul nostru…. dar ce mare perla total neoriginala am scors…. si asta din lipsa de timp.

Paharul s-a golit si ar trebui sa ma duc sa aduc altul….

dar ce vorbesc pahare am destule si ce rost daca sunt goale poate sticla ar trebui sa o aduc…. este o imbuteliere de sperante si metafore….. si un pai ar fi bun… unul tare sa poata sa suporte taria vinului rosu…. ca doar tigarile sunt aproape gata iar frigul de afara mi-a intrat in oase inainte sa iasa fumul din camera….. o prima concluzie este aceea ca fereastra lasa loc de trafic cu simtiri….. si nesimtiri…. fum… frig… cald… umezeala… depinde cum arata fereastra in spatele careia esti…. macar asta are geam din ala termopan care tine frigul afara…. de-ar putea sa tina si rautatea…

peste 2 min…..

am revenit e un vin bun rosu… il beau…. s-a terminat…. de tot